In decembrie – februarie am organizat in parteneriat cu ARDOR patru dezbateri locale cu cetateni din 5 orase: Timisoara, Iasi, Cluj, Sfantu Gheorghe si Bucuresti. Au participat oameni din cele mai diverse categorii sociale si de diverse varste. Am dorit sa aflam: ce stie lumea despre liberalizarea pietei de gaze, daca oamenii sunt de acord, daca au informatii suficiente, care sunt lucrurile care ii intereseaza, cat stiu despre coruptia din sector. Aici gasiti prezentarea pe care am facut-o in fiecare oras. Am facut un sondaj de opinie, la inceput si la sfarsitul dezbaterilor. Aici gasiti rezultatele integrale ale sondajelor. La discutii, am insistat mai mult pe liberalizarea pietei de gaze, deoarece in ultimele luni au fost discutii aprinse in spatiul public cu privire la amanarea calendarului de liberalizare.

Sondajele nu sunt reprezentative statistic, insa ne-au aratat cateva lucruri interesante:

– chiar inainte sa explicam despre liberalizare, intre 60% si 75%  din public sunt de acord cu liberalizarea, deoarece cred ca are si avantaje, nu doar dezavantaje. Proportia s-a pastrat, in mare, la sfarsitul dezbaterilor.

– tot inainte de prezentare, peste 80% dintre participanti la sondaj au fost de parere ca amanarea liberalizarii pietei de gaze a fost nu in beneficiul micilor consumatori, ci in avantajul marilor consumatori si
furnizorilor reglementati. Proportiile intre acestia din urma au diferit de la oras la oras. Dupa dezbatere, opiniile participantilor au diferit in functie de insistenta noastra pe un subiect sau altul. De pilda, in Sfantu Gheorghe am discutat despre faptul ca furnizorii reglementati urmau sa-si recupereze pierderi anterioare din piata reglementata si nu doreau sa piarda o piata sigura, reglementata, cu profit sigur, reglementat. In alte orase, la Bucuresti, am insistat pe beneficiile pe care le-au avut consumatorii industriali liberalizati din piata reglementata, prin faptul ca se puteau folosi de o referinta falsa de pret din piata reglementata. Pe scurt, am aflat ca modul in care explicam publicului nespecializat mizele sectorului de gaze poate fi inteles cu usurinta.

– am explicat publicului ca, daca guvernantii ar fi dorit sa liberalizeze piata si sa nu afecteze consumatorii casnici, o putea face si ar fi avut mai multe optiuni de politici sociale pentru sprijinirea consumatorilor mici. In toate cele 5 orase, publicul a preferat doua dintre aceste optiuni: liberalizare in care statul sa plateasca diferenta de pret intre cel reglementat si cel din piata libera (cu banii din impozite suplimentare pe liberalizare sau din dividendele de la Romgaz si Petrom); si „primii 2000 m3 mai ieftini”, o schema prin care consumatorii casnici ar putea beneficia initial de o cantitate de gaze la un pret mai mic, iar ce depaseste acea cantitate sa fie la pret de piata.

Din dezbateri am observat si cateva aspecte care nu au fost suficient de bine explicate publicului de catre guvernanti:

– intr-o piata liberalizata, iti poti schimba furnizorul exact la fel de simplu pe cat o faci acum pentru telefonia mobila sau pentru Internet. Nu conteaza ca esti conectat la o retea, de pilda la ENEL pentru energie electrica sau GDF pentru gaze. Iti poti schimba furnizorul si sa cumperi de la X SRL energie electrica si Y SA gaze, iar ENEL si GDF sunt obligati de reglementator sa-ti asigure acces la energia de la furnizorul tau. Pe factura furnizorului tau X sau Y intra un pret pentru transportul energiei sau gazului pe care il primesc ENEL sau GDF, dar acesta e un tarif reglementat integral.

– fiecare subventie inseamna bani luati de la unii si dati altora. Intrebarea e, daca avem o placinta, cum o impartim, in asa fel incat sa primeasca fiecare cat poate, dar si placintarul sa mai aiba motive sa produca si in viitor o alta placinta? La fel e si cu subventiile: nu putem subventiona la infinit pe toata lumea, subventiile sunt bani luati ori de la contribuabil, ori de la companiile care sunt obligate sa vanda energie mai ieftin. Daca vrem sa subventionam pe cineva, trebuie sa ne stabilim clar scopul: o subventie sociala trebuie sa se duca pentru cei mai saraci, o subventie pentru o anumita ramura industriala, presupunand ca se justifica, trebuie motivata clar si vazut ce se face din banii aceia. Mai mult decat atat, trebuie sa avem grija sa nu exportam subventiile. Daca pentru un produs suma inputurilor este mai mare decat valoarea produsului finit, tara e mai saraca decat daca nu am fi irosit resursele.