Poate ca ai auzit de cateva dintre cazurile spectaculoase de coruptie din sectorul energiei electrice. Noi ne-am ambitionat sa adunam sumele din aceste dosare si rapoarte, mai mult sau mai putin cunoscute, de pilda cele ale Curtii de Conturi; si am facut niste chitante, pe care sa le distribuim prin restaurante, baruri si librarii.
De ce trebuie sa te intereseze? Pentru ca nu toate actele de coruptie pot fi rezolvate cu procurorii. Pentru ca unele decizii care te costa la buzunar sunt pur si simplu mai curand cazuri din zona „gri”, tin de proasta guvernare, sau sunt ticalosii care nu pot fi demonstrate suficient de clar incat sa se poata intra la puscarie din cauza lor, de pilda, legile date cu dedicatie. Pentru ca trebuie sa punem presiune pe ei sa nu mai ia decizii proaste, sa nu-i mai votam pe cei care le iau in mod repetat, sa punem presiuni pe alte mecanisme si institutii ale statului sa corecteze astfel de lucruri inainte sa se produca si sa pagubeasca bugetul statului.
Sa detaliem fiecare rand din chitanta.
Vanzare de energie la pret subevaluat
Mai multe companii de stat au fost in vizorul presei pentru faptul ca incheiau contracte de energie ieftina cu anumiti cumparatori, selectati „pe spranceana”. Cel mai faimos e cazul companiei Hidroelectrica si asa-numitilor „baieti destepti”.
Pe scurt, principiul e urmatorul: dupa cum probabil stii, o companie de stat e obligata sa cumpere competitiv, dupa legea achizitiilor publice, ca nu cumva sa cumpere mai scump decat ar putea-o face. Daca cheltuieste mai mult decat pretul pe care l-ar putea primi de la un alt ofertant, pierde bani, iar banii respectivi sunt bani publici (profiturile companiilor de stat se transforma in dividende la bugetul statului).
Daca pe partea de achizitii lucrurile sunt mai usor de vazut, acelasi principiu ar trebui sa se aplice si la vanzari. O companie de stat care functioneaza intr-o zona competitiva, concureaza cu firme private, ar trebui sa si vanda competitiv, sa nu care cumva sa piarda profituri prin faptul ca vinde prea ieftin unor „prieteni”. Daca Hidroelectrica putea vinde la 200 de lei pe bursa, competitiv, si a vandut la doar 130, unor parteneri privilegiati, inseamna ca a pierdut 70 de lei din aceasta afacere. Cum Hidroelectrica e o companie de stat, faptul ca a pierdut cei 70 de lei e echivalent cu a subventiona cu bani de la bugetul statului pe cel care a cumparat energie ieftina – si nu oricine are acces la aceasta energie ieftina, ci doar unii privilegiati. O asemenea subventie e discriminatorie, pentru ca doar unii (cei „destepti”) au acces la ea. Ca urmare, o astfel de subventie e ilegala dupa regulile Uniunii Europene. De altminteri, de-a lungul timpului, chiar oficialii romani si presa au spus multe despre paguba pe care o reprezinta astfel de contracte pentru Hidroelectrica.
In 2011-2012, Comisia Europeana (DG Competition) a declansat o investigatie in contractele cu „baietii destepti”, calculand ca Hidroelectrica a pierdut cel putin 200 de milioane de euro pe an in 2007-2011 vanzand sub pretul de piata unor parteneri privilegiati, sau chiar cumparand energie mai scumpa de la alti producatori ca s-o revanda mai ieftin acestor „baieti destepti”. Contractele analizate de DG Competition sunt cu traderi (firme care cumpara energia ca s-o revanda); mari consumatori industriali din sectorul metalurgie – siderurgie (ALRO, Mittal); si o achizitie de energie de la Termoelectrica pentru a o revinde mai ieftin (o subventie prin care se acopera ineficienta Termoelectrica). Investigatia e inca in curs.
Comisia Europeana poate investiga aceste pierderi doar dupa intrarea Romaniei in UE, adica din 2007. In realitate, pierderile sunt si in anii anteriori, avand in vedere ca asa-numitele contracte cu „baietii destepti” au fost incheiate in 2000-2004. In chitanta pe care o vezi, noi am luat in calcul doar pierderile care sunt documentate in dosare oficiale (DG Competition).
Pentru anii anteriori, exista insa un dosar DIICOT in care s-au dat deja condamnari (nedefinitive) privind contracte cu baieti destepti incheiate inainte de 2007. Procurorii s-au uitat insa la sumele care puteau fi demonstrate ca rezultat al unei infractiuni, in principal la pierderea concreta inregistrata de Hidroelectrica prin faptul ca in 2003, in an de seceta, Hidroelectrica a fost obligata chiar sa cumpere energie termo scumpa din piata pentru a-si onora contractele incheiate cu „baietii destepti”. (In alte cuvinte, este calculata pierderea efectiva, nu doar cea potentiala sub forma profiturilor nerealizate, si doar pentru anul in care Hidroelectrica a fost obligata sa achizitioneze suplimentar o cantitate de energie pentru a-si indeplini obligatiile contractuale). Pierderea inregistrata de Hidroelectrica, conform dosarului DIICOT, se ridica la cel putin 165 milioane dolari.
Achizitii
Companiile de stat din sectorul energiei au facut contracte de achizitii paguboase, supraevaluate, sau de echipamente, bunuri si servicii care nu erau necesare sau utile. Liniile din chitanta sunt dosare deschise de procurori sau nereguli sesizate de Curtea de Conturi, rapoarte ale administratorilor judiciari privind cauzele insolventei companiilor de stat, precum si sentinte ale instantelor (pentru anchetele in curs sau dosarele trimise in judecata, pana la hotararea definitiva a instantei, cei anchetati beneficiaza de prezumtia de nevinovatie). In unele cazuri, poate interveni presciptia; in altele, dovezile poate nu au fost suficiente pentru a justifica o condamnare penala, chiar daca respectivele companii au fost cel putin afectate de decizii proaste. Exista insa si cazuri in care problema in cauza e doar simptomul unei alte probleme mai profunde, structurale, dupa cum vom vedea in continuare.
Consultanta juridica fictiva (Turceni, Rovinari etc.): In chitanta este surprins doar primul din aceste dosare, cel privind Turceni, un dosar mai cunoscut prin faptul ca in el este si dl. Sova. Cea mai mare parte a sumei consta intr-o datorie pe care Turceni o avea fata de alta companie, tot de stat (ICM) si pe care managerul companiei Turceni s-ar fi angajat sa o plateasca in 5 ani. Contextul este urmatorul: la inceputul anilor 2000, sectorul minier si sectorul productiei de energie termo pe baza de carbune au trecut prin mai multe restructurari. Scopul real al acestor restructurari a fost stergerea datoriilor pe care aceste companii, falite, le aveau fata de bugetul statului. In cursul acestei restructurari, unele mine de lignit s-au unit cu centralele Turceni, Rovinari si Craiova; alte mine au ramas intr-o companie miniera (SNLO); iar datoriile companiilor de stat s-au transferat la o companie nou infiintata, ICM, care avea ca obiect de activitate inchiderea de mine. Datoriile catre bugetul de stat urmau sa fie sterse prin conversia datoriilor in actiuni, adica statul isi „recupera” impozitele datorate acceptand in schimbul lor un numar de actiuni la companiile in cauza, evaluate la valoarea datoriei. In realitate, aceste companii fiind falite, statul nu isi va putea recupera niciodata creantele, deoarece companiile nu vor realiza niciodata profit (adica valoarea reala, contabila, a actiunilor este de fapt zero, nu valoarea nominala de pe hartie luata in calcul la momentul conversiei). Acesta este si motivul pentru care Comisia Europeana, odata cu intrarea noastra in UE, nu mai accepta astfel de conversii prin care se sterg datoriile catre bugetul de stat, interpretandu-le, corect, ca pe o subventie ilegala si discriminatorie data acestor companii (ajutor de stat ilegal).
Datoriile urmau sa fie sterse in felul urmator: ICM urma sa preia datoriile Turceni, Rovinari etc. (prin conversie de actiuni); iar statul urma sa preia datoriile totale de la ICM (tot prin conversie de actiuni). Cum restructurarea sectorului minier si termo s-a suprapus partial peste intrarea Romaniei in UE, statul apucase sa stearga datoriile lui ICM prin conversie in actiuni inainte de 2007, dar datoriile lui Turceni, Rovinari etc fata de ICM (constand in datoriile la buget preluate de ICM si sterse de la bugetul statului) nu au mai putut fi sterse si, deci, trebuie platite cumva.
Procurorii acuza pe managerii companiilor Turceni (si Rovinari) ca au acceptat sa plateasca aceste datorii, considerand ca astfel au fost prejudiciate Turceni si Rovinari prin faptul ca nu mai pot folosi banii in chestiune pentru investitii. Vom vedea daca instantele vor considera plata acestei datorii un act de coruptie si un prejudiciu real, demonstrabil penal; de altminteri, rezolvarea problemei datoriilor, din 2008 incoace, face obiectul a nenumarate procese in instanta intre ICM, SNLO, Turceni, Rovinari, Craiova si actionarul stat, reprezentat de Ministerul Economiei. Cu toate acestea, speta este una interesanta si arata, de fapt, ca ineficientele perpetuate prin tinerea in viata a unor companii in faliment (mine, sector termo) continua sa pagubeasca bugetul statului si buzunarul cetateanului.
Echipament vechi SISE: In dosarul deschis de DNA fostului ministru al transporturilor, Relu Fenechiu, acesta a fost condamnat definitiv pentru faptul ca ar fi vandut, printr-o firma de-a sa, echipament vechi companiei de stat Electrica. Echipamentul nu a putut fi utilizat. Prejudiciul calculat (banii cheltuiti de Electrica pentru echipamentul inutilizabil) a fost de cca 6 milioane lei.
Supraevaluare investitii de mediu RAAN: Compania RAAN a contractat prin licitatie o lucrare de mediu (evacuare in slam dens a zgurii si cenusii) in valoare de 163 milioane lei, apoi valoarea contractului a fost majorata pana la 342 milioane lei, fara a face din nou licitatie. Majorarea acestei cheltuieli apare in raportul administratorului judiciar drept una din cauzele insolventei RAAN si in prezent exista o ancheta DIICOT privind diferenta de 178 milioane lei.
Echipament inutil supraevaluat (Electrica): Conform unui dosar DNA, Electrica ar fi achizitionat echipament de protectie inutil si la preturi supraevaluate in valoare de 1,6 milioane euro. In acest dosar se pare ca este implicat si fostul senator Catalin Voicu.
Echipamente supraevaluate (Turceni, Hidroelectrica etc): In 2008, Turceni ar fi cumparat un utilaj multifunctional de tip tractor forestier la pret de 4 ori mai mare decat cel de import al furnizorului. Prejudiciul ar fi fost de 600.000 lei, fiind data o sentinta initiala de condamnare. UPDATE: la sfarsitul lui februarie 2015 s-a dat o sentinta de achitare.
Intr-un dosar DNA, care s-a incheiat cu condamnari in prima instanta, Hidroelectrica achizitionase „chinezarii” sub forma de echipamente originale Siemens. Prejudiciul era estimat la 1,8 milioane lei. In acest moment, procesul nu s-a terminat si exista riscul prescrierii faptelor inainte de pronuntarea unei sentinte definitive.
Transport carbune, licitatie supraevaluata: In anul 2007, trei directori de la compania Turceni au dat contracte de transport de carbune unor companii care au subcontractat mai departe transportul catre CFR Marfa, la pret mult mai mic. Prejudiciul calculat de procurori a fost calculat la peste 5 milioane de euro. Dosarul a fost tergiversat in instanta cca 5 ani pana la pronuntarea primei sentinte (achitare). UPDATE: dupa 7 ani de proces, s-a dat o sentinta finala de achitare.
Servicii de consultanta inutile – Electrica Distributie Transilvania Nord, 2012: In raportul anual al Curtii de Conturi, Curtea considera ca Electrica Distributie Transilvania Nord a incheiat un contract de consultanta nejustificat cu compania mama Electrica, in valoare de 22 milioane lei, in conditiile in care avea propriii avocati in-house. Din nou, ramane de vazut daca asemenea tipuri de contracte sunt sau nu o problema sanctionabila, mai ales in cazul de fata, in care firma contractata este chiar compania mama a celei investigate, tot de stat. Cu toate acestea, speta este una interesanta: pentru ce tipuri de servicii juridice o companie de stat care are propriul departament juridic ar trebui sa se bazeze pe propriul departament sau au trebui sa caute servicii specializate in afara.
Contracte servicii pentru Transelectrica: In anul 2012, Curtea de Conturi a descoperit cheltuieli nejustificate care, insumate, ajung la 121 milioane lei. Acestea constau in garantii constituite pentru participarea in piata de echilibrare si in piata angro a unor companii aflate in insolventa, dar si achizitii de lucrari diverse la preturi peste valoarea de piata (vopsit stalpi, defrisari, echipamente etc).
Cea mai mare parte din cele 121 milioane consta intr-o disfunctionalitate a pietei de energie electrica din Romania, care permite functionarea in continuare a unor firme falite din sectorul energiei si care nu construieste institutii functionale care sa permita tranzactionarea fireasca pe o bursa de energie. Contextul este urmatorul: in contractele de energie pe termen lung, participantii depun o garantie, care poate fi folosita de partenerul contractual daca cealalta parte nu-si indeplineste obligatiile contractuale. In piata spot, „bursa” propriu-zisa, acest lucru nu este posibil, deoarece tranzactiile se fac in timp real, iar platforma electronica a bursei aloca automat cererile si ofertele castigatoare in functie de pret, adica nici macar nu stii cu cine urmeaza sa inchei contract. In tarile civilizate, exista o casa de clearing care gestioneaza riscul de contrapartida in numele participantilor la tranzactii. In Romania, nu exista inca o asemenea casa de clearing, din tot soiul de motive birocratice si financiare. Ca urmare, riscul de contrapartida este asumat de OPCOM, subsidiara a Transelectrica. In alte cuvinte, suma in cauza, de peste 100 milioane, depistata de Curtea de Conturi ca fiind in neregula, ilustreaza doua probleme sistemice si sursa de pierderi de bani de la stat: in piata de energie electrica exista companii aflate in insolventa (de ex., cele tinute artificial in viata prin subventii de stat din sectorul termo); iar incapacitatea autoritatilor de a autoriza si a face functional un sistem modern de clearing face ca responsabilitatile de contrapartida sa fie asumate de bursa. Problema generata de OPCOM contrapartida in tranzactiile din piata spot este chiar mai mare pentru tranzactiile in care cumparatorul are sediul fiscal in alta tara membra UE, iar vanzatorul este inregistrat in Romania. In calitate de contrapate in fiecare tranzactie, OPCOM cumpara cu TVA de la vanzator, dar revinde fara TVA la cumparator; Ministerul Finantelor ar trebui sa plateasca lui OPCOM imediat TVA-ul pentru vanzarea catre compania cu sediul fiscal in strainantate. Acest lucru nu se intampla, cauzand probleme de cash flow OPCOM, in sume care depasesc semnificativ valoarea capitalului social al OPCOM.
Asistenta juridica fictiva pentru executare silita – Termoelectrica, Electrica: In esenta, Electrica datora o suma lui Termoelectrica pentru energia livrata. Termoelectrica a cesionat (ilegal) creanta unei firme private de avocatura, iar valoarea acestei creante a fost sporita tot ilegal. Electrica a platit datoria lui Termoelectrica, dar firma privata a incasat separat creanta sporita pe seama Termoelectrica, Electrica si a altor companii. Prejudiciul creat celor 4 companii se ridica la 97 milioane de lei. In prima instanta s-a obtinut condamnarea celor implicati.
Finantare ilegala pentru doua cluburi sportive: In anul 2012, Curtea de Conturi a constatat ca CE Oltenia a finantat ilegal activitatea a doua cluburi sportive, in suma de 8,8 milioane de lei, suma pe care o descoperise si un control intern dispus de managerul companiei. Intre timp, in prima instanta, Tribunalul Gorj a invalidat raportul Curtii de Conturi, decizand ca finantarea nu era ilegala. Acest dosar atrage atentia asupra modului in care o companie de stat are sau nu dreptul sa dispuna de veniturile proprii dupa cum doreste sau este obligata sa foloseasca sumele respective doar pentru activitatea proprie si distribuirea de dividende la bugetul statului.
Incarcarea la factura prin reglementare discriminatorie
Reducerea nejustificata a unor sanctiuni pentru compania de distributie / furnizare reglementata ENEL: Vara anului trecut a izbucnit un scandal de coruptie odata cu deschiderea unui dosar DNA implicand un vicepresedinte ANRE si un director ENEL. Si noi am scris despre acest caz. In esenta, companiile de distributie si furnizare reglementata au incarcat de doua ori la factura certificatele verzi (o subventie pe care consumatorii de energie o platesc pentru sprijinirea energiei regenerabile). Se pare ca aceasta dubla facturare era o disfunctionalitate a legislatiei si reglementarilor timp de cateva luni, iar reglementatorul a revenit si a corectat ulterior, reducand pentru urmatoarele cateva luni suma care urma sa fie colectata de furnizori pentru certificatele verzi, pentru a recupera diferenta. Reducerea facturilor reglementate ar fi fost de 6% in perioada respectiva. ENEL a obtinut in schimb o reducere de doar 1,3%, insa pe o perioada de 4 ori mai lunga, pentru a se recupera valoarea. Din discutiile noastre cu reprezentantii ANRE, aceasta „esalonare” pentru ENEL era cauzata de faptul ca ENEL avea mai multe probleme de lichiditate, inclusiv din cauza nerecuperarii unor investitii anterioare recunoscute de ANRE. In dosarul DNA au aparut stenograme in care vicepresedintele ANRE discuta cu un director ENEL prin telefon, promitandu-i sprijinul pentru ENEL in fata comitetului de reglementare. Procurorii afirma ca in schimbul promisiunii de sprijin pentru ENEL, dl Dumbraveanu ar fi pretins si obtinut foloase necuvenite constand in contracte de la ENEL cu firma la care dl Dumbraveanu lucrase inainte sa devina vicepresedinte ANRE.
Si in acest caz, este nesigur ce anume va gasi instanta: este sau nu coruptie si paguba in buzunarul public. Dar si in acest caz, avem ilustrate doua probleme interesante:
– in ce masura reglementatorul poate negocia cu industria reglementata si cat de informal o poate face? Aici e o zona gri si aceste lucruri trebuie discutate in comisia de etica a ANRE.
– in ce masura o astfel de problema poate fi rezolvata de procurori dupa ce s-a produs, sau trebuie sa existe mecanisme de control ex ante, prin care sa se evite producerea faptelor.
Pe scurt, un numar de probleme care afecteaza piata de energie favorizeaza coruptia si pierderea de bani din buzunarul contribuabililor:
– faptul ca companiile de stat nu au vandut energia prin licitatie
– companiile de stat au incalcat reguli privind achizitiile publice
– companiile de stat au folosit resurse pentru activitati care nu au de-a face cu activitatea companiilor respective
– companiile de stat nu functioneaza dupa aceleasi reguli ca cele private, de pilda, sunt sprijinite sa nu intre in faliment prin tot felul de subventii mai mult sau mai putin ascunse, stergeri de datorii etc., ceea ce le ofera un avantaj competitiv nedrept fata de un investitor privat
– reglementatorul are relatii inadecvate cu industria reglementata
– nu exista mecanisme esentiale in functionarea bursei care sa permita tranzactionarea simpla si cu asumarea corecta a responsabilitatilor contractuale pentru cei implicati.